Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Erau odată doi fii la un tată
Ce fericire avea cu ei, Zi după zi se scurse-apoi
Când cel mai mic se hotărî. Nici nu se gândi sărmanul__a lui tată când veni, Se apropie de el__și cu drag îl întrebă: Ce te-apasă fiul meu__de ce ești așa de trist Spune-mi ce dorință ai__de ce sufletul ți-e greu?
2.Te rog să-mi dai tot ce-ai promis
Eu vreau să plec în lume, Sunt mare, pot să chibzuiesc
Vreau astăzi de la tine să plec. Vreau să fiu stăpân pe mine
să-mi trăiesc viața-n bine Deci nu mă mai ține Tată__,
vreau să plec din a ta casă, Fiul meu, o, fiul meu__tu pleci azi în drumul tău, Pleci în țări necunoscute__sufletul în mine plânge.
3.Și dacă se va întâmpla
Să-ți fie viața foarte grea, De mine Tu să-ți amintești,
La mine dar să te gîndești. Cât mă doare, fiul meu__căci apuci pe drumul rău, Ia-ți de-aici avutul tău__tot ce-i pe numele tău, Fiul meu nu te opresc__dar să ști că te iubesc Și plecă de l-al lui Tată__într-o țară-ndepărtată.
4.Când tot avutul lui se sfârșise
În acea țară foamea venise, Din greu pe el ea l-a lovit
Nemaiavând atunci nimic. Tare chinuit era__să-și astâmpere foamea, Ca porcar acolo lucra,__roșcovele ar mânca, Dar nu îi mai rămânea__și deodată se trezi Și în fire își veni.
5.Nici slugile la tatăl meunu o duc așa de rău, De dor acum mă prăpădesc,
după căminul părintesc. Vreau spre el ca să pornesc ,
loc de slujbă să găsesc Și să plec în a mea țară__poate voi fi primit iară, A zis și se hotărî__și spre tatăl lui porni Și într-un amurg de seară__el porni spre a lui țară Când pe cale El mergea, nici prin gînd lui nu îi trecea Căci cu drag îl aștepta
Tatăl său spre-al întâmpina.