Autor text: _ Nicu Wagner _ Compozitor: _ Nicu Wagner _
1.Eram copil şi–atâta bucurie,
Mă însoţea pe calea spre Hristos!
Aveam fiorul sfânt de nostalgie,
Când mici poveri mă apăsau în jos.
/:În primăveri, treceam prin lungi zăvoaie,
Şi cânturi ascultam de ciocârlii,
Vedeam seninul cald, chiar şi pe ploaie,
Cântam pătruns de sfinte melodii.:/
2.Dar mai apoi, fiind pribeag prin lume,
Am fost atras de amăgiri mereu,
Crezând că au şi slavă şi renume,
Mi–au stins căutarea după Dumnezeu.
/:Căutam mâhnit adesea fericirea şi,
Când mi se părea că o găseam,
Eram mai trist, era nefericirea,
Dezamăgit şi frânt iar rămâneam.:/
3.Târziu am întâlnit un sfânt pe cale,
Şi eu i–am spus ce–n suflet am avut,
M–a ascultat, apoi mi–a zis cu jale:
„Întoarce–te de unde ai căzut!”
/:Azi m–am întors, îmi pare rău de anii,
Ce i–am pierdut şi nu i–am folosit,
Îmi plâng trecutul:„Doamne–Ţi cer iertare!
Primeşte–mă din drumul rătăcit!
Mai dă–mi, o, Doamne, iar divinul cântec,
Ce mă–nsoţea când eu eram umil!
Mai dă–mi seninul anilor de fraged,
Ca şi atunci când eu eram copil!”:/