Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Era un om ce-avea-n grădină,
un smochin ce nu rodea, Și timp de ani de zile,roadă de la el, aștepta, /:Dup-atâta așteptare,la vier i-a poruncit, Să îl taie-n grabă mare,că nu e bun de nimic.:/
2.Grădinaru-i Dumnezeu,iar pomul rău pot fi eu, Iar vierul cel milos,este Domn, Isus Hristos, /:Mijlocește cu iubire,pentru-ntreaga omenire, Mijlocește cu iubire,pentru mine, pentru tine.:/
3.Lasă-l Tată, nu-l tăia,e sădit in mâna Mea, Lasă-l Tată, Tatăl Meu,am să mă ocup chiar Eu, /:Am să-l sap la rădăcină în amurg va fi-n lumină, Am să-i pun îngrășământ,și de el, Eu mă ocup.:/
4.Atâția pomi sunt în grădină,
pentru care Domnul suspină, Ce umbrește grădina,ține locul degeaba, /:Aceștia sunt creștinii care,deși vin la adunare, Ei trăiesc precum lumea,se-njugă la jug cu ea.:/
5.Haideți să ne trezim odată că-i târziu la judecată Să strângem ulei în vas,astăzi pân’ se zice „Azi”, /:Căci judecată o să se-nceapă,
chiar din casa Domnului, Ferice va fi de-acela,ce-a umplut candela lui.:/
6.Astăzi Domnul cu iubire,
cheamă poporul la sfințire, Ca Sodoma și Gomora,răspândesc toată lumea, /:Și urâciunea, pustiirea,intră și-n biserică, O, popor de legământ,fii treaz și plin de avânt, /:Fii fecioară înțeleaptă,ridică-ți privirea-n sus, Chiar de-i noapte nu te teme în curând vine Isus!:/