Sol Maj
Autor text: _ Gabriel Gorcea _
Compozitor: _ Gabriel Gorcea _
1.Era odată un împărat care poruncă a dat
Să facă un idol de aur din valea Dura
Să–l facă înalt de zece coți,
Să meargă treaba ca pe roți
Așa striga Nebucadnețar cu toată gura:
„Aduce–ți–mi la mine pe dregător,
Să se–nchine idolului meu
Aduceți–mi pe–ai mei slujitori,
Să se–nchine la acest dumnezeu!“
2.Îndată toți au fost aduși
Al împăratului supuși,
În fața chivului de aur înălțat
Apoi un trainic iscusit a început și le–a vorbit,
Din toți plămânii lui a strigat
„Când auzițit trompete și fanfare,
Când veți auzi a lor cânt
Să vă–nchinați idolului mare
Să vă aruncați cu fața la pământ!“
3.Iar când trompetele–au sunat
Aproape toți s–au închinat,
Cu fața și cu nasul în pământ
Dar mai erau niște haldei
Ce nu se închinau la zei
Ci doar în fața Dumnezeului sfânt.
„Șadrac, Meșac și Abed Nego
Cum de doar voi nu vă închinați?
Oare n–ați știut porunca mea?
Doar cinste la idolaș să–I dați!“
4.Cei trei i–au răspuns așa:
„Am înțeles porunca ta,
Dar vrem să știi la chipul tău nu ne-nchinăm!
Noi avem un Dumnezeu
Mai tare decât idolașul tău
Doar pe acest Domn îl urmăm!"
"De nu vreți, focul vă va arde!
Am să v-arunc în cuptor,
Și am să văd cine-o să vă scape!
Am să vă fac ca pe pui la rotisor!
5.”Dumnezeul ce-l avem
E Dumnezeul în care ne-ncredem,
Și El poate să ne scape din mâna ta.
Poti să ne bagi în cuptor
Și să ne faci la rotisor,
Dar idolului tău nu ne-om închina!"
"De șapte ori cuptorul să-ncălziți
Să fie la toți de învățătură!
Și aruncați în el pe israeliți
Să îi ardem ca pe o friptură!“
6.Atunci i–au prins și i–au legat
Și în cuptor i–au aruncat,
Dar focul nu i–a ars deloc,
Căci în cuptorul încins
Dumnezeu le–a trimis pe un înger
Să-i scape de foc.
”Dați–mi ochelarii să văd bine
Că în cuptor am aruncat doar trei,
Dar eu văd patru că se plimbă-n flăcări,
Și–al patrulea e ca–un Fiu de Dumnezeu!
”Șadrac, Meșac și Abed Nego:
Ieșiți afară din cuptor!
Că vreau ca toată-mpărăția
Să se-nchine doar Domnului domnilor!”