Mi min
Autor text: _ Marius Gorcea _ Compozitor: _ Marius Gorcea _
1.Era o zi de dalbă primăvară
Când pomii‑s plini de mii de muguri deşi,
Era o zi când pe cărări ninsese,
Petale albe, floarea de cireş.
/:Era un cer senin, senin albastru
Şi ‑ atâtea flori câmpia presăra,
Îşi legănau pe vârfuri ‘nalte crinii,
Potirul alb, frumos, de catifea.:/
2.Şi adia aşa uşor zefirul
În umbra deasă a codrilor din deal,
Ascuns în iarbă, îngâna izvorul,
Cu susur lin, un cântec pe‑a lui mal.
/:Aşa era în ziua când, Isuse
Pe Tine ‑ ntâia oară Te ‑ am văzut,
Aşa era o zi de primăvară
Cu dalbe flori când eu Te ‑ am cunoscut.:/
3.Eram pe iarba de mătase‑n luncă
Şi lăcrămioare‑mi adunam în braț,
Tu ai trecut şi‑n urma Ta, Isuse,
Te‑a urmărit privirea‑mi cu nesaţ.
/:Erai frumos ca soarele din ceruri
Cu faţa albă, albă ca de crin,
În părul Tău, lucea fior de raze
Şi ‑ Ţi era chipu ‑ atâta de senin!:/
4.Tu ai trecut şi‑n urma Ta, lsuse,
Şi soarele părea că a pălit,
Aşa‑mi părea, Isuse, frumuseţea,
C‑am stat în loc şi‑n urmă Te‑am privit.
/:Şi ‑ am strâns la pieptu ‑ mi lăcrămioare
Şi ‑ am coborât pe ‑ acelaşi deal de nea,
Treceam cu dor pe lângă pomii ‑ n floare,
Iar vântu ‑ n păr petale ‑ mi scutura.:/
5.Era de vină oare primăvara?
Era de vină câmpul înverzit?
Ce‑a fost pe urmă, nu‑mi aduc aminte
Dar ştiu, Isuse drag, ca Te‑am iubit.
Atâta ştiu, că Tu ‑ mi eşti Tatăl, Doamne,
Că Te ‑ am dorit cu drag mereu de ‑ atunci,
Şi că păstrez la pieptu ‑ mi lăcrămioare,
Din ziua când Te ‑ am cunoscut, Isus!