Fa Maj
Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Eliazar după mireasă
A fost trimis de Avraam,
La rudenii în vechea casă,
În ţară la Padam-Aram.
/:„Ia-ţi cămilele!”:/ zise Avraam
/:„Ia-ţi cămilele!:/ te du la Padam-Aram.
Pentru al meu fiu,
/:O soţie:/ pentru al meu fiu,
O soţie, Eliazare, să-mi aduci!”
/:„Dar dacă n-o vrea să fie,/:Ce o să fie:/
/:Ce o să fie oare atunci?:/
/:Îl voi duce oare acolo pe Isaac,:/
/:Să-şi aleagă o faţă după plac?”:/
/:„Ba nicidecum!:/ Asta să nu faci!
/:Cu niciun chip:/ acolo sa nu-l duci,
Pe Isaac să nu-l duci!“
2.Şi slujitorul lui Avraam
A plecat din Canaan
În Mesopotamia unde se afla fata.
Însă el n-o cunoştea,
Dacă-i bună, dacă-i rea
Lui Isaac de-i va plăcea.
„Când mă voi întoarce acasă,
Cu a lui Isaac mireasă,
Dacă nu va fi frumoasă,
Ce va zice-al meu stăpân?
Şi peste deal şi peste vale, cămilele se zăresc
Cu desagile-n spinare, lângă fântână se opresc.
Eliazar în rugăciune strigă către Dumnezeu,
Ca Domnul să se îndure de Avraam, stăpânul său.
O, Dumnezeul lui Avraam!/: Al lui Avraam!:/
O, Dumnezeul lui Avraam! O, Doamne, eu Te chem!
Te rog să-mi dai un semn.
Iată, lângă fântână stau, /: Aicea stau:/
Şi-aş vrea apă din ea să beau,
/: Dar n-am cu ce să iau.:/.
Aş vrea ca fata cea dintâi, aceea să fie a lui,
Când eu voi zice: „Dă-mi să beau!”,
/: Să zică: „Ia, îţi dau!”:/
3.Şi pe câmpie se zăreşte o fată ce se grăbeşte,
Cu a ei găleată-n mână, se opreşte la fântână.
/: Şi atunci Eliazar o roagă
Să-i deie puţină apă.: /
Şi Rebeca, fată bună, și cămilele le-adăpa.
Vai ce minunată fată, ce frumoasă, ce curată!
/: Lui Isaac are să-i placă.:/
/: „Cum te cheamă,:/ vrei să-mi spui?
/:Cum te cheamă?:/ și-a cui fată eşti?A cui?”
„A lui Betuel şi a lui Milca,
Numele meu e, să ştii, Rebeca!
Noi aicea stăm, chiar lângă izvor,
Neamul nostru e neam de-al lui Nahor.”
4.Şi-atunci Eliazar a scos verigheta,
Logodindu-l pe Isaac şi pe Rebeca.
/: Daruri minunate el atuncea a dat,
Scule şi podoabe din aur curat.:/
Atunci îi spune foarte clar,
A început Eliazar:
„Stăpânul meu e om bogat,
De Domnul binecuvântat.
El m-a trimis, m-a însărcinat,
O fată la al său fiu să-i cat.
Şi acum mă simt că-s fericit,
Căci pe tine te-am întâlnit,
Tu mi-ai ieşit în drumul meu,
Întocmai cum m-am rugat eu.
Dar obosiţi de drum, venind de-atâta drum.
Obosiţi de drum venind
Şi am vrea să ne odihnim.
Dar nu ştiu un loc unde putem ca sa găsim.”
„Poftiţi la noi şi veţi afla
Un loc de găzduire.
/: Avem şi casă, avem şi grajd
Şi paie la cămile.”:/
5.Şi Rebeca se grăbeşte, acas’ repede sosește.
La ai ei mărturiseşte tot ce el i-a spus.
Robul cel trimis,
Rob al lui Avraam, din tara Canaan.
„O, tu, tânără fecioară, de ce l-ai lăsat afară?
Dacă e din altă ţară, unde va dormi?
Du-te repede şi-l cheamă,
Dacă mai e la fântână,
Unde va găsi odihnă? Nu mai zăbovi!“
6.Şi atunci Laban se duce, fratele lui Rebeca.
Şi el îl aduce pe el şi cămilele.
/: „Vino, de ce stai afară?
Vino, robul Domnului!Vino, iată că e seară,
E apusul soarelui!”:/
7./: Eliazar intră în casă, vesel el pășește,
Ca să ieie loc la masa familia îl pofteşte.:/
„Dar n-am să mănânc până nu spun
Cine sunt și de unde vin, la voi cum de am ajuns.
Eu sunt din ţara Canaan
Și sunt slugă a lui Avraam,
De domnul meu am fost trimis.
Stăpânul meu, al meu stăpân
M-a pus să jur cu mâna-n sân,
Ca pentru fiul său, Isaac, mă duc o fată ca să-i caut.
Eu m-am rugat atunci venind pe cale
Şi-am cerut de la Domnul îndurare,
Să-mi deie un semn ca să pot înţelege
Cine-i aceea care Domnul mi-o alege.
Şi sorţul a căzut pe fiica voastră,
Ca Rebeca să-i fie lui Isaac mireasă.
Şi eu vă-ntreb acum pe voi,
De veţi permite, ca fata voastră ca să se mărite.”
8.„Noi nu mai avem ce spune,
Dacă Domnul te-a trimis,
Dar s-o întrebăm pe Rebeca,
Ce va avea ea de zis?”
„Ce zici tu, Rebeca noastră,
Vrei să te duci cu acest om,
Să-i fii lui Isaac nevastă, pentru fiul lui Avraam?__“
Şi Rebeca se grăbeşte, nimic n-a mai pregetat,
Văzând că i-a sosit vremea să plece l-al ei bărbat.
Iar mamei, durerea inima i-a străpuns.
„Rebeca, Rebeca, tu inima mi-ai frânt!
Te plânge izvorul, fântâna neîncetat,
Rebeca, Rebeca , p e veci tu ai plecat!__”