Autor text: _ Eduard Stoenoiu _
Compozitor: _ Eduard Stoenoiu _
1. E noapte** ‑ **n Ghetsimani, o noapte grea și** ‑ **adâncă,
Nici stele nu‑s pe cer și totu‑i un mister,
Totul e amorțit, numai o șoaptă frântă,
Se‑aude suspinând, în noapte implorând:
„O, Tată bun din cer, mi ‑ e tare greu acum,
Dar dacă ‑ i voia Ta, Eu Ție mă supun.”
- Ostașii L‑au legat, L‑au dus la marii preoți,
Apoi și la Pilat să fie judecat,
Din spini au împletit cunună pe‑a Lui frunte,
Și L‑au batjocorit, adânc L‑au umilit.
- „Pilat, tu n‑ai avea putere‑asupra mea,
De nu ți s‑ar fi dat din cerul preaînalt,
De unde am venit și v‑am mărturisit,
Tot ce‑i adevărat și vrednic de urmat.”
- Calvarul l‑a suit cu crucea grea pe umăr,
Hulit și istovit în praf s‑a prăbușit,
Apoi L‑au răstignit să moară ca tâlharii,
Iar El însângerat la Tatăl a strigat:
- „O, Tată preaînalt, de ce Tu m‑ai lăsat?
De ce m‑ai părăsit, Părinte preaiubit?
O, iartă‑i Tu pe ei, pe cei ce mă lovesc,
Căci astăzi ei nu știu pe Cine răstignesc.”
- Și noi L‑am răstignit adeseori pe cale,
Și noi L‑am umilit și L‑am batjocorit,
Dar blând și iubitor El ne‑a chemat pe nume,
Să fim al Lui popor pe veci nemuritor.
- ”Este adevărat, azi vouă Eu vă zic,
La Tatăl preaînalt locul v‑am pregătit,
Veniți voi cei trudiți și greu împovărați,
În casa Tatălui toţi sunteți așteptați.”
****