1.Dumnezeu îi vorbi lui Iona
Și la Ninive să meargă i-a spus
Poporului păgân să ducă mesajul salvării
S-a-mbarcat într-o corabie
Ce naviga chiar în sensul opus
Și, încăpățânat alege calea neascultării.
Iona, știi că-ndurarea Mea e pentru toți
Și mila Mea cuprinde pe oricine se smerește!
Iona, ai face bine să nu uiți nici tu
Că Eu sunt Dumnezeul ce neobosit iubește!
2.Marea fremăta-nvolburată
Pe o furtună de nestăvilit
Și Iona le-a cerut să îl arunce în mare
A trecut furia apei
Un pește mare pe profet l-a-nghițit
Și-acolo zile și nopți Iona se roagă cu-ardoare.
3.Domnul a dat o poruncă
Iar peștele pe Iona l-a scuipat
Și în Ninive-a dus iute mesajul salvării
Oamenii-au ales pocăința
Și Iona ne-nțelept s-a mâniat
Când Domnul le-a oferit darul sfânt al împăcării.
4.Știu că Dumnezeu e dreptate
Dar nu-nțeleg cum poate El ierta
Pe cel ce L-a rănit și nu I-a dat ascultare
Știu că Dumnezeu e iubire
Dar nu-nțeleg cum ne iubește așa
Pe fiecare dintre noi cu-atâta milă și răbdare
Chiar și pe Iona!