Autori text: _ Corina Bazon, __ Ionel Bazon _ Compozitor: _ Corina Bazon _
1.Dorința mea e să scriu versuri,
Doar versuri tainice mereu
Și‑n fiecare vers să fie,
O taină despre Dumnezeu.
Căci mare este Dumnezeu,
Nemărginit și necuprins de mare,
Nu‑L pot cuprinde‑n versul meu,
Mărimea Lui rămâne o‑ntrebare
Nici cerurile nu‑L pot cuprinde,
El n‑are loc nicicum sub soare,
El n‑are loc nicicum, niciunde,
Mărimea Lui rămâne o‑ntrebare.
Aș vrea cântarea mea să se ‑ nalțe
Pe aripi spre gloria Ta, părinte drag, minunat!
În simfonii să descriu dragostea ‑ Ți
Fără margini și să fiu un vas de Tine modelat.
2.Și dacă El e‑atât de mare,
Că toate le‑a creat doar din nimic,
Cum poate El atunci, oare,
Ca să se facă atât de mic?
Întreabă‑te și tu acum,
De mult m‑am întrebat și eu
Și am pornit pe‑al vieții drum
Trasat de Însuși Dumnezeu!
Căci El e taina cea mai mare,
Dar s‑a descoperit la omul muritor
Și cine crede‑n El nu moare,
Ci va trăi în vecii vecilor!