Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Domnul nostru vine, Domnul nostru–i gata Şi la fiecare, El va da răsplata. El vine din slavă cu multă mărire, Să–Şi ducă Mireasa, scumpă moştenire.
Domnul va veni! Mult nu va mai zăbovi Şi pe cei ce–s pregătiţi îi va duce–n veşnicii.
2.Fericiţi sunt sfinţii care azi veghează Şi–a lor haine sfinte albe le păstrează. Şi ferice–aceia care plâng pe cale Şi aşteaptă–ntruna barca de salvare.
3.Vai de–aceia care haina şi–o pătează! Vai de toţi aceia care nu veghează! Vai, ce întuneric şi ce suferinţă Vor gusta aceia care n–au credinţă!
4.În curând, Păstorul va despărţi turma Oile la dreapta, caprele la stânga Şi–n curând vor plânge cei ce–au râs în lume De credinţa sfântă, de–a Lui Isus nume.
5.Te întreabă, frate: cum stai cu credinţa? Şi tu, soră scumpă, unde–i umilinţa? Căci Isus ne cere roade de lumină, Ca să fim ca sfinţii: curaţi, fără vină.
6.Gata eşti de nuntă? Isus te întreabă „Biserică sfântă, Mireasa Mea dragă, Gata eşti de nuntă, pentru zbor în slavă? Sau rămâi în lume, tristă şi bolnavă?“
7.Cere umilinţă haina cea mai albă, Cere şi credinţă, aripi pentru slavă, Cere pocăinţă drumul cel mai sfânt, Cere şi iubire al nunţii veşmânt.
****