Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Domnul a zis lui Avraam, pe când locuia-n Haran:
“Ia pe Lot, nepotul tău şi pe Sara cum zic Eu, şi te du în Canaan.
Căci aceasta e ţara, care Domnul ţi-o va da,
Ţie la sămânţa ta, chiar pentru totdeauna.”
2.Dar Avram îi glăsui: “Doamne mor şi n-am copii,
Cum de-mi zici Tu acuma, ție, la sămânţa ta!” - şi Domnul răspunsu-i-a:
“Ieşi pe înserate chiar, vezi stelele cum răsar,
Dacă le poţi număra, aşa va fi sămânţa ta.”
3.Dar într-o zi Dumnezeu, îşi încearcă prietenul său,
Şi îi zise lui Avraam, credinciosul din Haran, ce un fiu iubit i-a dat.
”Ia pe fiul tău iubit, care ţi l-am dăruit,
Du-te în ţara Moria, unde îţi voi arăta.
4.Să-mi faci acolo un altar, aducând şi lemne chiar,
Foc şi tot ce-i de folos, pentru jertfa de adus, când vei fi pe munte sus.
Căci jertfă pe Isaac ţi-l cer, s-aduci fiu în loc de miel,
Asta-i tot ce ţi-am cerut, şi-mi vei fi mie plăcut. “
5.Avram tot a pregătit, precum Domnul a poruncit,
Şi apoi în zori de zi, fiul din somn ce-l trezi, lui Isaac îi glăsui:
“O, fiul meu, o, fiul meu, hai te scoală dragul meu,
C-avem jertfă de adus, pe muntele Moria, unde Dumnezeu ne vrea.
6.Aşa mi-a zis Dumnezeu, să merg numai tu şi eu,
Jertfă pentru a-I jertfi, voia Lui o a împlini, şi apoi plăcuţi vom fi!"
"O, tatăl meu, o, tatăl meu, dacă Domnul a poruncit,
Dacă aşa El ţi-a vorbit, fă tot ce-ai de împlinit.”
7.Dar când Avram pe drum mergea, inima i se frângea,
Dar credea în Dumnezeu, căci ţine Cuvăntul Său,
Şi fiul său îl va da, chiar şi din cenuşa sa.
Dar Isaac urcând din greu, muntele cu tatăl său,
Ducând lemne pentru altar, ducând foc şi cuţit chiar.
8.”O, tatăl meu, o, tatăl meu, văd că toate le-ai luat,
Precum Domnu a poruncit, însă nu ai luat un miel, să-l aduci jertfă pe el."
"O, fiul meu, o, fiul meu, Dumnezeu în astă zi,
De jertfă se va-ngriji, însă nu te-ngrijora, facă-I-se voia Sa.”
9.Ajungând pe munte sus, zidi Domnului altar,
Când fu şi altarul sus, lemnele pe El le-a pus, pe Isaac l-a legat sus.
Şi mâna sus şi-a ridicat, cu cuţitul de junghiat,
Să junghie fiul său, cum îi zise Dumnezeu.
10.Dar Dumnezeu din veşnicii, unui înger porunci,
“Du-te, opreşte-l pe Avraam, credinciosul din Haran” - şi îngerul îi glăsui:
“Stai, Avraame acuma, fiul nu ţi-l junghia,
Căci Domnul convinsu-S-a, astăzi de credinţa ta.”
11.”Pe mine însumi mă jur, adevăr din gură spun,
Căci voi binecuvânta, neamurile în sămânţa ta, şi pe tin` totdeauna.
Că viaţă le voi da, celor ce vor asculta,
Cum şi tu m-ai ascultat, că fiul nu l-ai cruţat.
12.Dar prin aceasta ai dovedit, că-mi eşti prieten mult iubit,
Căci întocmai ai lucrat, precum am planificat, în planul meu minunat.
Că fiul jertfă mi-L voi da, pentru a răscunpăra,
Pe Adam din căderea sa, şi prin El toată lumea.”