Autor text: _ Dana Niculai _
Compozitor: _ Traian Niculai _
1.Doamne, ce har ca să ştim că pasul nostru Nu se opreşte–aici pe maluri de pământ, Ci zborul nostru va sfârşi acasă. Privim cum pumnul de lut se învecheşte Lăsând doar amintiri pe neuitatul prag Privim printre lacrimi şi nădejde, locul cel drag.
De ce să ne legăm de pământ, Când Tu ne legi mereu, mereu de Tine? Păşind uşor printre suspine Ne vom trezi cu toţi într–o zi, Un cântec uşor murmurând Pe ţărmul de vis şi de dor De dincolo, de dincolo de nor.
2.Doamne, ce har ca să ştim că eşti cu noi Ȋn orice clipă şi–n orice nevoi, Ṣi dacă cineva drag pleacă acasă Doamne Tu eşti nădejde şi speranţă. Cu Tine ne–avântăm când noaptea–i grea Ȋntr–o lume de nesiguranţă prin ziua rea.
3.Doamne, o rugă înalţ în zori şi–n apus Şi dorul după Tine se–nalţă–n sus. Acum când timpul este pe sfârşite Doamne, doar atât am vrea să ştim Că planul Tău pentru noi nu e în pustiu, Și asta să ne fie îndeajuns, ca răspuns.