Sol min
Autor text: _ Calian Luiza _
Compozitor: _ Mafteian Bianca _
1.Doamne, când nu mai poate mama
Și plânge istovită,
Când perna-i grea de lacrimi si se simte biruită,
/:Când răbdarea-i Doamne,
Este doar un fir de ață,
Când pruncii îi veghează,
Până-n zori de dimineață.:/
2.O ascultă-i rugăciunea, ce e mai mult un plâns
Și sub aripile Tale, Tată ține-o tot mai strâns,
/:Alină-i Doamne nopțile,
Cine-o știut de-odihnă
Sufletului plin de zbucium,
Să îi fii Tu Doamne tihna :/
3.Când atâtea și pe ea, în trup o sfâșie și-o dor,
Doamne fii Tu pentru ea, leac alinător.
/:Când ne-nțeleasă și stingheră, se simte adeseori
Mai alungă-i Doamne Tu,
Din ai tristeții negrii nori.:/
4.Doamne, când suspină în taină,
Spunând că nu mai poate,
Adu-i aminte că nu, singură drumul străbate.
/:Tu ești mereu un sprijin,
Al inimii zdrobite,
Tu Doamne mereu asculți,
A ei suspine negrăite.:/
5.Când alergarea pe pământ, o va sfârși-o mama,
Abia atunci de lacrimi, uscată îi va fi năframa.
/:Dar până atunci mă plec în ruga și Îți cer,
Fii pentru ea o Doamne, sprijn spre etern!:/