Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Destul prin lume‑am rătăcit, Crezând că voi putea găsi fericirea, Destul am fost cu suflet gol, Pierdut şi fără ajutor, destul. Eram scârbit de viaţa mea, Trăită fără Dumnezeu, atâta timp. Un gând ciudat mă urmărea Să mă cobor înspre neant, să nu mai fiu. Dar am simţit în preajma mea Că noi puteri mă ocrotesc de‑acum. Şi‑atunci, cu ochii‑nlăcrimaţi, Privirea‑n sus mi‑am ridicat Şi Te‑am zărit, o, Dumnezeul meu, când mi‑ai şoptit:
Ref 1: Copile drag, Eu ştiu că tu M‑ai părăsit, Crezând că singur poţi să fii fericit. Am stat în preajma ta, dar tu nu M‑ai simţit, Te‑am ocrotit de atâtea ori, dar n‑ai ştiut. Abia când ai văzut că toţi te‑au părăsit, Abia atunci ai înţeles cât Te‑am iubit.
2.Destul prin lume‑am rătăcit, Crezând că voi putea găsi fericirea, Destul am fost cu suflet gol, Pierdut şi fără ajutor, destul. Dar, Doamne, vreau să vin să‑Ţi spun C‑am rătăcit pe un alt drum, Tu ştii. Ajută‑mă să mă întorc din calea mea pân’ nu‑i târziu! Te rog acum, o, Dumnezeul meu, ascultă‑mă!
Ref 2: ‘Naintea Ta eu vin și pe genunchi Îţi cer iertare Pentru ce‑am greşit: primeşte‑mă! Te‑am părăsit atunci când lumea am cunoscut, Crezând că singur pot să fiu fericit. Ai stat în preajma mea, dar eu nu Te‑am simţit. M‑ai ocrotit de‑atâtea ori, dar n‑am ştiut. Abia când am văzut că toţi m‑au părăsit, Abia atunci am înţeles cât m‑ai iubit.
Coda: Copilul meu, Eu ştiu că tu M‑ai părăsit, Dar nu uita: aştept să te întorci din drumul tău! Te‑aştept, te‑aştept să vii! Abia când am văzut că toţi m‑au părăsit, Abia atunci am înţeles și‑am spus: Destul! Destul cu viaţa mea de pân‑acum! Destul!
****