Do min
Autor text: _ Puiu Chibici _
Compozitor: _ Puiu Chibici _
1.Departe de căsuţa cu pridvor,
Împins de lipsuri şi necazuri,
Departe de al meu popor,
Purtat de vânturi şi talazuri.
De-atâta vreme, doar printre străini,
Cu dor în suflet, totdeauna,
Mă simt ca floarea între mărăcini,
Ca ţara mea nu e nici una.
Mi-e dor de-acasă, mi-e dor de-acasă,
Mi-e dor de-ai ţării mele zori!
Mi-e dor de-acasă, mi-e dor de-acasă,
De-ai mei părinţi, fraţi şi surori!
2.Pribegi, ca şi poporul Israel,
Căutând şi azi limanuri bune,
Batjocoriţi mereu în fel şi fel,
Un rege aşteptăm să ne adune.
Să ne adune sus în noua ţară,
O veşnicie împreună,
Acolo unde-i veşnic primăvară,
Şi nu mai este vânt şi nici furtună!
3.Să nu mai ştim de lacrimi şi dureri,
Să dăm uitării suferinţa,
Să nu mai fie mâine şi nici ieri,
Doar cerul să ne fie locuinţa.
Acolo unde Isus e-Mpărat,
Să retrăim copilăria,
În raiul ce aici doar l-am visat
Și unde-i nesfârşită bucuria.