Autor text: _ Adriana Moroșan _
Compozitor: _ Remalia Hapurne _
1.De ce ești trist când vânturi bat spre tine
Și lacrima‑ți brăzdează‑al tău obraz,
Iar suferința nedorită vine
Și se atârnă de al tău grumaz.
Privește țintă la splendoarea slavei,
Ea te îmbie să fii vesel, fericit,
Uită acum de suferința tinei
Privește sus la cer, ești mântuit!
2.De ce nu vrei să‑nveți când El îți spune?
De ce te‑ascunzi în gloata celor mulți?
Nu vezi că totul trece, viața apune
De ce nu‑ți pasă și nu vrei s‑asculți?
3.O, fiu pierdut cândva ai avut viață,
Ai fost iubit, ai fost ținut la piept.
Dar nu ai prețuit a Sa povață,
Pierzându‑ți pentru‑o clipă sfântul drept.
4.Vino tu omule, copil pribeag prin lume,
Nu mai fii trist chiar dacă valuri vin
Splendoarea Lui te cheamă azi pe nume
Și vei uita oricând al tău venin.
5.Obrazul tău brăzdat adânc de lacrimi,
Acum e șters, o numai dacă vii
Iubitul meu ascultă‑a Sale șoapte,
Căci mâine poate va fi prea târziu.
****