Autor text: _ Elena Gorcea _
Compozitor: _ Elena Gorcea _
1.De-ar fi ţintit căile mele
La împlinirea voiei Tale,
Eram păzit de-atâtea rele,
Păşeam biruitor pe cale,
Dar dacă azi mi-ai dat voinţă
Și dorul să-mi îndrept cărarea,
Ajută-mi Doamne-n neputinţă,
Desăvârşeşte-mi îndreptarea!
Nu-s decât ţărână, harul Tău mă ţine,
Duhul Sfânt rămână să lucreze-n mine,
Doamne voia Ta!
Cu credinţă vie să mă-avânt spre Tine,
Faţa Ta să fie oglindită-n mine, prin trăirea mea!
2.De mi-ar fi fost sus aţintită privirea,
Cu un dor fierbinte,
O cât era de-mpodobită
Mantia cu podoabe sfinte!
Dar dacă azi mi-ai dat voinţă
Să-mi pironesc spre cer privirea,
Îţi cer Isuse-n umilinţă,
Desăvârşeşte-nfăptuirea!
3.De mi-aş fi pus o strajă gurii,
Cât timp mi-a stat cel rău `nainte,
N-aş fi adus o roadă urii,
Rostind amarele-i cuvinte!
Dar dacă azi, în umilinţă, Sunt copleşit de-a Ta iubire,
Ajută-mi Doamne-n pocăinţă,
Desăvârşeşte-a mea rodire!
4.De ar fi fost a mea trăire,
Pe-altar o jertfă întregită
O, cât era a mea slujire
De biruinţe-mpodobită!
Dar dacă azi, în îndurare,
Mi-ai dat o rază de lumină,
Dă-mi Doamne minţii vindecare:
Fă înnoirea mea deplină!
Mintea mea să crească-n dreaptă judecată,
Să deosebească voia Ta curată şi s-o împlinesc,
Viaţa mea să fie imn de proslăvire,
O lumină vie spre a Ta mărire
Doamne cât trăiesc!