Autor text: _ Cristian Văduva _
Compozitor: _ Cristian Văduva _
1.Dac** ‑ **ar fi să fii tu Domnul prin puterea ta,
Să faci cerul plin de stele şi norii şi ploaia,
Tot ce‑i viu şi ce există prin porunca ta,
Să existe să se mişte spre măreţia ta.
/:Cât ai să poţi ierta, cât ai să te jertfeşti?
Dacă semeni tu cu Domnul spune ‑ mi cine eşti,
Pe vrăjmaşii tăi, pe oamenii cei răi,
Întreabă ‑ te şi fii sincer, cât ierţi şi cât iubeşti?:/
2.Infinit să nu te‑ncapă tot ce‑ai făcut Tu,
Dar o fiinţă limitată la ce să spună nu,
O fiinţă prea zglobie nici baltă, nici noroi,
Să se‑ncumete să spună: suntem numa noi.
3.Şi prin dragostea‑ţi supremă
ai gândi iubirea ta,
N‑ai da ură pentru ură şi‑ai da numai dragostea,
Pe vrăjmaşul tău cel rău ce‑i fiinţă limitată
Ai da chiar pe fiul tău ca să fie acceptată?