Autor text: _ Elena Gorcea _
Compozitor: _ Elena Gorcea _
1.Cu scurgerea vieții, se duce și șansa
S-aduci prin slujire, un rod pentru cer,
Se duce și șansa să fii prin iubire,
Un far de lumină, acelor ce pier.
Se scurge viața și strunele tale,
Înalță un cântec c-un veșnic ecou,
Răsunet ce-ți merge `nainte pe cale,
Și-ți dă proclamarea de înfrânt sau erou.
2.Cu scurgerea vieții, se scurge și harul
Pe care Stăpânul ți-a dat să-mpărțești,
Se scurge și șansa să ierți și-n iertare,
Alături de Domnul, iubind să zidești.
Se scurge viața și sună chemarea
Să vii cu talantul ce l-ai câștigat,
Cum stai înainte-I să-ți aperi lucrarea?
Cu fruntea-nălțată sau capul plecat?
3.Cu scurgerea vieții, se scurge și șansa
Să-mprăștii sămânța iubirii de sus.
Se scurge și șansa s-aduci mângăiere,
Să-nalți mijlocire, să-ndrepți spre Isus,
Se scurge viața și treci pragul morții,
Iar faptele tale și rodul adus,
Vor pune-mpreună, sigil veșnic sorții:
O veșnică viață sau veșnic apus!
4.Cu scurgerea vieții, acei ce veghează,
Adună eterne și sfinte comori,
Lucrează cu râvnă și strâng în hambarul
Din sfânta Cetate, dincolo de nori.
Se scurge viața, dar vii nestemate
Îți strângi în cunună de-aicea, slujind,
Prin jertfă, prin lacrimi și fapte curate,
Ce-nalță lumina, pe Tatăl slăvind!