Autor text: _ Hășmășan Gavril _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Colindat-am lumea toată, Si-am crezut că-s înţeleaptă, dar m-am înşelat. La şcoli n’alte am umblat, De maimuţă am aflat, ei m-au învăţat. Ei mi-au spus că doar natura, Ea mi-a dăltuit făptura, Şi că totu-i transformat, nu-i nimic real. M-au făcut să cred minciuna, Si să zic ca ei într-una, Însă Tu m-ai cercetat, şi m-ai deşteptat
2.Au uitat de Tine Tată, Mintea lor le-a fost lăsată în deşertăciuni, Azi se cercetează-ntr-una, Nu au cunoscut măsura, şi s-au ingâmfat. Tu ai făcut universul, Si i-ai scris în spaţii mersul, Legile ce le-ai creat, nu s-au mai schimbat. Oştirea cerească toată, Ea te laudă, o Tată, Numai omul a uitat, că Tu l-ai creat.
3.Sunt făptura minunată, Prin Cuvântul Lui creată, eu îi mulţumesc, Nu-s maimuţă poluată, Sunt din viţă mai aleasă, sunt din Dumnezeu. A mea minte luminată, Vrea să-ţi spună că-i iertată, Cunoştiinţa veche-a mea s-indoit şi ea, Sunt tot-una cu chemarea, Cerului şi vindecarea, Dragostea m-a vindecat şi m-a eliberat.
4.Omule primeşte-l iată, Eşti făptura minunată, tu să te smereşti, C-azi dorim, noi Sfinte Tată Să avem un chip odată, cel Dumnezeiesc. Te iubeşte şi te-aşteaptă, Să-ţi reverşi privirea toată, Către frumuseţea Sa, şi tu eşti din ea. Vrea din moarte să te salte, Si să duci a Lui bucate, Mângăiere să îţi dea, asta-i voia Sa.