_Autor text __: Ilie Belciu _ _Compozitor__ : Ilie Belciu _
1.Coboară ca o rouă, mireasma primăverii,
Se bucură pământul de lacrimi zbuciumat,
Din nou e sărbătoare, e ziua învierii,
Prilej de bucurie, în sufletul curat.
Ea ne aduce aminte de marea suferinţă,
De zilele umbrite de‑ai morţii reci fiori,
Sfârşind triumfătoare‑n suprema biruinţă,
Din marea dimineaţă a sfintei sărbători.
2.Căci fără de cuvinte zadarnică‑i credinţa,
Ar fi rămas pământul pe veci întunecat,
În ziua a treia însă venit-a biruinţa,
Când glorios, din moarte, Hristos a înviat!
Creştini, voi, servi ai crucii, fiţi plini de bucurie!
Fiţi tari, plini de speranţă, că nu v‑aţi înşelat!
Mormântul gol ne este de veacuri mărturie,
Căci Regele iubirii din morţi a înviat.
3.Dar dacă n‑ai în suflet prilej de bucurie,
Şi dacă‑n tine răul şi azi mai e stăpân,
Te‑nfricoşează ziua, când morţii o să‑nvie
Şi nu‑ţi găseşti alinul în crezul tău păgân?
Cât mai e har în lume şi încă‑i îndurare,
Şi cerul mai aşteaptă pe orice păcătos,
Te roagă să fii astăzi în zi de sărbătoare,
Părtaş al învierii din moarte cu Hristos.