Autor text: _ Cristian Văduva _
Compozitor: _ Cristian Văduva _
1.Cerul este plin de stele,
Cine crede a mea durere?
Tot lovit şi vătămat,
Niciodată mângâiat.
2.Pentru cel ce mă condamnă,
Mă omoară‑n vorba lui,
Dacă‑l ierţi şi tu‑ai să porţi,
Crucea sfânt‑a Domnului.
Dar Tu, Doamne într ‑ o noapte
M ‑ ai găsit, m ‑ ai mângâiat
Şi de ‑ atuncea eu întruna
De Tine am întrebat.
Cine este cel ce ‑ alină,
Cel ce iartă pe tâlhari,
Cel ce ‑ mi înţelege dorul?
Este Isus din Calvar.
3.Creşti copii şi nu te‑ascultă,
Toţi aruncă cu dispreţ,
Ai muncit o viaţă‑ntreagă,
Dar la nimeni nu ai preţ.
4.Cum se duce tinereţea,
Anii trec, cu ce rămâi?
Căci în ziua bătrâneţii,
N‑ai necazul cui să‑i spui.
5.Copilaşi‑ţi sunt departe,
Singur stai în casa ta,
Obosit în faţa porţii,
De‑o mai veni cineva.
6.Şi cu ochii‑n casa goală,
Ţi-i roteşti, eşti obosit,
Pentru fiecare lucru,
Cât de greu te‑ai istovit.
7.Eşti bătrân şi slab şi singur,
Nu‑i mai nimeni în jurul tău,
Să‑ţi aprindă o lumânare
Şi să stea la capul tău.
8.Şi‑apoi frânt, târziu şi‑n noapte,
Nu adormi, ci stai tot treaz,
Te gândeşti că n‑ai nimica,
Doar o lacrimă pe‑obraz.
9.Şi batjocură şi greu
Să îţi fie de folos,
Clipa grea a suferinţei,
Ţi‑o va vindeca Hristos.
10.Şi la anii bătrâneţii,
N‑ai să mai priveşti cu groază,
Ci senin, triumfător,
Ca Isus să te vadă.