Autor text: _ Iuliana Leontiuc _
Compozitor: _ Iuliana Leontiuc _
1. Ce tristă** ‑ **i toamna ce** ‑ **a venit
Ce a fost verde s‑a pălit și‑a ruginit.
- Se‑nalță trist vârtej de fum,
Departe‑s păsările‑acum,
Îmbracă‑n humă tot ce‑i bun,
Și‑aruncă‑n drum.
- Culori și frunze ce‑au murit,
Și flori ce‑au ars, ce‑au sărăcit,
Ce tristă‑i toamna ce‑a venit în mine‑acum.
- Ce nostalgie m‑a cuprins,
Privind a cerului întins,
Atât de stins.
- Din piept îmi scapă un oftat,
De ce nu cânt cum am cântat,
De ce nu‑L laud cum L‑am lăudat,
Pe Cel preanalt.
- De ce de jale sunt cuprins,
De ce al rugii glas mi‑e stins,
De ce de greu sunt azi învins,
Și apăsat?
- Te rog să‑mi dai putere iar,
Te rog să‑mi dai credință‑n dar,
Căci poți prin har.
- Ah, primăvară din etern,
Vreau iarăși versuri să‑ți aștern,
Vreau iar în rugă să te chem,
Să nu mă tem.
- Să‑mbraci în floare pomul meu,
Să‑mi dai puteri să‑nving ce‑i greu,
Ca neclintit să stau și eu
Prin triste vremi.
****