Autor text: _ Nicolae Moldoveanu _
Compozitor: _ Nicolae Moldoveanu _
1.Ce probleme mari se pun astăzi în viață, Azi, când lumea parcă nu Te mai cunoaște, Omul nu–Ți mai cere, azi, nici o povață, Ţi–a întors demult, demult și spatele!
Azi, când necredința e așa de mare Și–ndoieli așa adesea mă curpind, Parc–aș vrea să Îmi răspunzi la o întrebare: Mai e mult, pe nori, să Te vedem venind?
2.Goana vieții așa adesea ne cuprinde Și uităm mereu, mereu de cele sfinte, Îndoieli ne dau atacuri furibunde Și, în suflet, zbuciume ades avem.
Ne–ndoim de cele scrise–n Cartea sfântă După mintea noastră am vrea să–nterpretăm, Șoapta celui rău adesea ne cuprinde Și de calea Ta noi ne îndepărtăm.
3.Foarte mulți creștini îmi spun c–a Ta venire Fi–va colo peste veacuri multe Se avântă, în păcate, în neștire, Trist exemplu dau adesea pentru mulți.
Vreau să n–am în mine nici o îndoială Și, când ai să vii degrabă să mă iei, Să nu fie–a mea credință doar spoială, Ci să cred că ce Îți cer, Tu poți să–mi dai.
4.Dintre multele dorinți ce am în suflet, Dintre multe doruri care mă frământă, O dorință peste toate se ridică: E dorința de a știi că–s mântuit.
Chiar de–ar fi nu–mi asculți nici o dorință Dintre toate câte–ajung la tronul Tău, De aceea, eu Te rog, ia cunoștință, Vreau să știu că–n cer va fi sufletul meu!
****