Autor text: _ Traian Dorz _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Ce-ar fi toată lumea asta de durere și tristețe,
Dacă n-ar înviora-o a iubirii frumusețe?
Cine-ar mai putea să-i poarte uriașa ei povară,
Dacă dragostea n-ar face-o mică, dulce și ușoară?
2.Cine-ar mai putea să-ndure
toată noaptea ei de ură
Dacă n-ar fi-n ea iubirea cu lumină și căldură?
Ce-ar fi munca și răbdarea ce-ar fi-a vieților unire
Cine poate să le poarte când în ele nu-i iubire?
3.Dacă n-ar fi fost Isuse a Ta dragoste curată,
Nici un suflet cu alt suflet nu s-ar fi unit vreodată!
Ar fi fost în veci o noapte peste lumea asta toată
N-ar mai fi-nflorit vre-un zâmbet
nici pe-o față-nlăcrimată.
4.N-ar fi nici o rană-nchisă, nici o lacrimă uitată,
Nici o inimă de mamă, ori de frate, ori de tată,
Nici o inimă de alta n-ar fi fost în veci unită,
Ar fi fost un gol și-o moarte
și-o tristețe nesfârșită.
5.Dar ai zămislit iubirea
și ne-ai dat-o nouă-n lume
Doamne nu știam acesta-Ți este-adevăratul Nume
Dar am bănuit că-ntrânsul este harul și puterea
Care singură sfințește fericirea și durerea.