Autor text: _ Octavian Luncan _ Compozitor: _ Octavian Luncan _
1.Câtă fericire am că sunt creştin,
Lui Isus cu bucurie mă închin
Bunătatea Sa o simt în orice loc,
Cum mă păzeşte şi de apă, şi de foc
Pace sufletească şi odihnă am,
Peste răni cu mâna–I mi–a turnat balsam,
Şi–o credinţă vie–n inimă mi–a pus,
Că nimeni şi nimic ca El nu–i mai presus!
/:Isus! Isus! Iubirea Ta în suflete ne – ai pus,
Hristos! Hristos!
De dragul Tău vrem să trăim frumos!:/
2.El mi–a dat folos umblării pe pământ,
Timpul să nu–l pierd prin goană după vânt
Domnul m–a–nvăţat Cuvântul să–l iubesc,
Să Îi cinstesc pe fraţi şi cum să le slujesc
Vrea la răutate să fiu ca un prunc,
Cu folos pe ape pâinea să–mi arunc
Să nu ard lumina sub nici un obroc,
Ci numele să Îi înalţ în orice loc!
3.Duhul Sfânt ne spune că se–apropie
Nunta minunată, mai aproape e
Clipa–aceea–n care Domnul va veni,
Va fi şi pentru mine cea mai scumpă zi
Şi atunci în faţă când Îl voi privi
Bucurii nespuse–n suflet voi simţi,
Auzind cuvântul Mirelui Slăvit:
„Bine–aţi venit acasă, cei ce M–aţi iubit!”