Si Maj
Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Când tata se roagă, el nu foloseşte
Cuvinte rostite mereu la amvon
Vorbeşte de lucruri diverse, fireşte,
Dar toate sunt altfel şi vorbe, şi ton.
Când tata se roagă la dânsul acasă
El vine la Domnul cu multe nevoi,
Dar tot ce-l frământă şi tot ce-l apasă,
Mai mult decât toate, atunci, suntem noi.
Când tata se roagă, în casă-i tăcere,
Ce calm, ce-adâncime îi tremură-n glas
Noi ochii-i închidem şi până-n unghere
Se-aude bătaia bătrânului ceas.
2.Când tata se roagă, el basme nu spune,
Îi ies de pe buze cuvinte fierbinţi,
Rugându-L pe Domnul să fac-o minune,
Să-i fie copiii mai buni, mai cuminţi.
Când tata se roagă mereu îşi arată
Dorinţa aprinsă ce-o poartă în piept:
Să nu se mai certe ai săi niciodată,
Să umble cu teamă pe drumul cel drept.
3.Când tata se roagă, simţim o putere
De sus cum coboară precum un şuvoi
Şi-n inima noastră se naşte-o durere,
Că tatei dureri îi producem şi noi.
Când tata se roagă, pricepi şi tu, frate,
Că poate-i şi el uneori supărat,
Că nu i se face într-una dreptate,
Că multe necazuri spre el se abat.
4.Dar tata se roagă şi iarăşi se roagă,
Suspină şi geme şi cere-ajutor
Şi dacă se roagă de-o viaţă întreagă,
Mă-ntreb de-i acesta un lucru ușor.
Da, tata se roagă, deşi, câteodată,
Noi nu înţelegem cuvintele lui,
Îi strângem puternic mâna de tată,
Căci alta mai caldă, mai gingaşă nu-i.
Tata se roagă! Inima-i gata!
Iar mâine, intrând, în al slavei palat,
Păstrăm amintirea eternă că tata,
O viaţă întreagă cu foc s-a rugat!