Autor text: _ Daniel Cojocărescu _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Când îţi întorci privirile spre Domnul,
Oricât ai fi de tare întristat , Te luminezi, de bucurie frate,
Căci Dumnezeu e soare minunat; Când cei fără prihană-n rugăciune,
Se roagă strigă, către Dumnezeu Sunt izbăviţi de-a lor amărăciune,
Sunt izbăviţi, din chinul lor cel greu.
Veniţi la El,priviţi spre El
Căci bunătatea Domnului, e mare, Te luminezi, te desfătezi
De faţa Domnului, strălucitoare.
2.David era în mâinile păgâne,
Abimelec, un împărat vestit, L-a cercetat dar Dumnezeul slavei,
Din mâna celor răi l-a izbăvit; Atunci el alcătuii cântărea,
S-asculte toţi, acei nenorociti; Căci Domnul îndepărtă întristarea
Și el ne face iarăşi, fericiţi.
3.Căci El a pus un înger să păzească,
Pe cel ales de Domnul temător, Şi zi şi noapte mâna Lui cerească
Le vine frate,soră-n ajutor; Căci ochii Lui privrsc şi iau aminte
Când strigă un nenorocit, pierdut, Îl scăpa din necaz,din strâmtorare,
Și-i dă speranţă de la început.