Mi Maj
Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Când Isus de prin Iudea s–a întors în Galilea,
Drumul înspre Țara Sa prin Samaria trecea.
2.La Sihar când a sosit, în Samaria s–a oprit
Pe un drum, lângă o fântână
pentru un ceas de odihnă.
3.Atunci a venit să–şi ia apă–n vase o femeie,
Vasul plin când ea l–a scos
„Dă–mi să beau” i–a zis Hristos.
4.Ea–L priveşte cu mirare:
„Cum de–mi ceri Tu apă oare?
Tu fiind de neam iudeu, iar samariteancă–s eu!“
5.„Femeie, de–ai fi ştiut, de băut cine ţi–a cerut,
Tu i–ai cere, El ţi–ar da, Apă vie–n viaţa ta!“
6.„Fântâna e–adâncă tare,
nu ştiu cum vei fi în stare
Apă vie ca să–mi dai ori puteri mai mari Tu ai?
7.Decât Iacov cel bogat, ce fântâna ne–a lăsat?
Din a cărei apă beau şi–ai lui fii pe când trăiau.”
8.„Cine bea din apa Mea, niciodată n–a–nseta
Ea s–ar face un izvor, de viaţă dătător!“
9.„Doamne”, zise–atunci femeia,
„Dă–mi şi mie apa–aceea,
Ca să nu alerg mereu şi să scot de–aici cu greu!“
10.Iar Isus a cuvântat: „Vino cu al tău bărbat!”
„N–am bărbat”, dânsa i–a spus;
„Ştiu”, a zis blândul Isus.
11.„Cinci avuşi, pe care–l ai
nu–i bărbatul tău, aşa–i?”
„Doamne, cum le potriveşti,
Tu pesemne, prooroc eşti?
12.Ştiu că va veni în lume Unsul, Mesia anume,
Care mult ne–a învăţa, oare nu eşti Tu cumva?“
13.Isus blând la ea priveşte
„El e–Acela ce–ţi vorbeşte!”
Ea–atunci vasul şi–a lăsat şi–n cetate–a alergat.
14.Pe toți câţi îi întâlnea, despre Isus le vorbea,
„Doamne dă–ne Apa Ta, dă–ne–Mpărăţia Ta!”