Autor text: _ Necunoscut _ Compozitor: _ Necunoscut _
1.Când gânduri negre mă cuprind,
Robit în lanțuri grele,
Zăresc o rază licărind printre zăbrele.
Încă mai am speranță că toate s–or sfârși,
Dar nu aici în astă viață, ci–n templul aurit
Ah, zi mult așteptată, te așteptăm să vii,
Vino, grăbește, mă dezrobește,
Și du–mă–n veșnicii.
2.De ce nu pot s–ajung la ea,
Să–mi spăl ranele mele,
Căci mi s–a stins puterea mea,mâinile–s grele
3.Când valuri grele de–ncercări,
Se lasă peste mine,
Să–mi ia a mele mari dureri, nu este nimeni.
4.Nu–mi poate nimeni ajuta,
Când sufletu–mi suspină,
Și–atunci de multe ori disper, până să vină.
5.M–apasă greu și sunt rănit,
Durerile–mi sunt grele,
În sufletul meu istovit, nu–i mângâiere.
6.Nu–s bucurii, au dispărut,
Și–n astă tristă viață,
Eu nu mai am ce aștepta, doar suferință.
7.Iar când greul e la culme,
Și cad în disperare,
Raza cea strălucitoare, din nou apare.
8.Aș vrea să mă ridic atunci,
Pân’la a ei lumină,
Sau să coboare jos aici, să–mi dea odihnă.
Și–atunci a mea speranță, ea nu se va răci,
Ci își așteaptă ziua măreață,
Ce grabnic va veni,
Ah, zi mult așteptată, te doresc să vii,
Vino acuma,ești minunată și du–mă–n veșnicii.
****