Do min
Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Când ajungi să** ‑ **ți fii tu însuți o povară,
Când puteri de ne‑nțeles te‑apasă greu,
Când pe crengi sunt numai flori de primăvară
Iar din tine frunze moarte cad mereu,
Când spre tainicele zări ce se destramă
Rătăceşti ca un pescar de amăgiri,
N‑auzi tu un glas de Tată ce te cheamă?
N‑auzi tu chemarea veşnicei iubiri?
Întoarce ‑ te la Domnul
Aşa cum eşti, cu zdrenţe ‑ n suflet şi poveri!
Întoarce ‑ te la Domnul,
Un cuget nou şi ‑ o altă inimă să ‑ I ceri!
Întoarce ‑ te la Domnul,
La pieptul Lui să înţelegi cât te ‑ a iubit!
Crezând în jertfa ‑ I sfântă,
Vei fi ‑ n veci fericit,
Întoarce ‑ te la Domnul, copil preaiubit!
2.Ca‑ntr‑un joc legându‑ți ochii cu năframa
Tu alergi să prinzi năluca unui vis,
Dar opreşte‑te, prietene, ia seama
Paşii tăi se‑ndreaptă‑n grabă spre abis!
În zadar aştepti năluca fericirii,
În zadar apuci cu pumnii amândoi,
Vei plăti din nou tribut dezamăgirii,
Obosit, cu ochii plânşi, cu pumnii goi.