Autor text: _ Necunoscut _ Compozitor: _ Necunoscut _
1.Binecuvântează, suflete al meu,
Binecuvântează‑n veci pe Dumnezeu!
Doamne, Tu eşti mare şi nemăsurat,
Stai în strălucire şi eşti înveşmântat.
/:Cu lumina ca ‑ ntr ‑ o haină Te ‑ nveleşti,
Cerul ca un cort întinzi şi străluceşti,
Faci din ape vârful locului Tău sfânt,
Din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripi de vânt.:/
2.Din vânturi Îţi faci solii Tăi cei temuţi,
Şi din flăcări slujitorii Tăi cei buni,
Ai aşezat pământul pe temelia Ta
Şi el niciodată nu se va clătina.
/:Tu ‑ l acoperiseşi cu pământu ‑ atunci
Ca şi cu o haină pe care o arunci,
Apele stăteau pe munţi şi aşa
Au pornit să curgă la porunca Ta.:/
3.L‑al Tău glas de tunet, Doamne, au fugit
Peste munţi şi văi şi nu s‑au mai oprit,
Până‑n locul în care ele apoi stăteau,
Până‑n locul în care Tu le‑ai pus hotar.
/:Margini Tu le ‑ ai pus şi ele vor păzi
Să nu se întoarcă lumea ‑ a acoperi,
Tu faci să trosnească râurile ‑ n văi
Şi ele curg toate printre munţi şi văi.:/
4.Tu priveşti pământul, el se cutremură,
De atingi Tu munţii, ei vor fumega,
Domnului cânta‑voi cât voi mai trăi,
Voi slăvi pe Domnul meu cât voi mai trăi.
/:Binecuvântează, suflete al meu,
Binecuvântează ‑ n veci pe Dumnezeu,
Lăudaţi pe Domnul, toţi aleşii Lui,
Lăudaţi pe Domnul şi Numele Lui!:/