_Autor text __: Ovidiu Berghian _ _Compozitor__ : Ovidiu Berghian _
1.Bătea o aripă de vânt,
Zăcea în recele mormînt Mântuitorul meu.
Ardeau pe boltă stele mii,
Plângea tot cerul în făclii, durerea lor.
S–a stins Lumina din veci, izvorul apei celei vii.
Azi nu mai curge; e tristă floarea din câmpii,
Grădinile sunt iar pustii, în zorii zilei…
2.Mergea Maria la mormânt,
Să caute pe Cel Preasfînt, pe–nvăţătorul ei.
„Dar piatra grea, cine–o va da,“
Să poată iarăşi a–L vedea? ea se–ntreba.
De sus din ceru–I Dumnezeu
Trimise jos îngerul Său:
„O, nu mai plânge, Maria! Învăţătorul tău
A înviat prin harul Său, şi–n veci trăieşte!”
Azi a – nviat Mântuitorul!
Cântă marea, cântă cerul,
Dintre morţi S – a ridicat!
Răsună – n depărtări cântarea,
Saltă inima şi zarea:
Isus Hristos a înviat!
3.Prietene ce–alergi mereu,
Căutându–L azi pe Dumnezeu,
Nu mai privi–n mormînt,
Mormântul Domnului e gol,
El nu mai este în Şeol,
a înviat de mult!
4.Priveşte–L azi pe tronul Său,
Predă–ţi viaţa–n braţul Său,
E Salvatorul tău!
El viaţă veşnică în dar,
Iubire, pace şi mult har
Îţi va aduce.