Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Atâtea flori s** ‑ **au ofilit,
Căci iarăşi toamna a sosit.
Ani după ani se duc în zbor
Și toate trec spre viitor.
/:Dar tu eşti o floare, să ştii,
Oricine în lume ai fi!
Odată, în praf la pământ
Cădea ‑ vei ca frunza în vânt.:/
2.Priveşte‑n urmă anii tăi,
Cum au zburat ca şi un vis.
Ai fost copil, iar astăzi tu
Priveşti cum cresc ai tăi copii.
/:Şi tu eşti ca floarea pe lac,
Ce apele mari o desfac.
Petalele tale se frâng,
În urmă rămân cei ce plâng.:/
3.Dar nu uita că dacă vrei,
Tu iarăşi poţi să înfloreşti
În veşnicii cu fraţii tăi,
Depinde cum te pregăteşti.
/:Un lucru aş vrea să mai ştii
Căci sus în locaşul ceresc,
Acolo sunt apele vii
Şi florile nu se ofilesc.:/