Autor text: _ Cristina Anton _
Compozitor: _ Cristina Anton _
1.Am rătăcit eu pe cărare
În deznădejde Domnul meu,
Am rătăcit în disperare
De multă vreme tot mereu.
Privind la cei de lângă mine
M‑am încrezut mai mult în ei,
M‑am încrezut mai mult în oameni,
Decât în Tine, Domnul meu.
/:Îmi pare rău, îmi pare rău, o, Domnul meu,
Că m ‑ am încrezut mai mult în om.:/
2.Am alergat în multe rânduri
La prieteni cu necazul meu,
În deznădejdea mea amară
Spunându‑le că‑mi este greu.
Dar știu un lucru că niciunul
Din oamenii de pe pământ,
Nu pot ca s‑aline durerea
Ce o purtăm în piept plângând.
3.E unul singur care poate
Să‑ți vindece durerea ta,
A vindecat pe‑atâția‑n lume,
Ce L‑au chemat din inimă.
În deznădejdea ta amară
Ridică‑ți ochi înspre cer
Și strigă cu a ta durere
Înspre bunul Dumnezeu.
/:El poate să …, El poate
Să ‑ ți aline ‑ n greu durerea din sufletul tău:/
4.Când inima ți-e‑n deznădejde
Privește sus la Dumnezeu.
Doar El poate să îți aline
Durerea din sufletul tău
El e singurul ce‑ți șoptește:
„În adevăr Eu te iubesc!
Mi‑am dat viața pentru tine
La Golgota, iubitul meu!”
/:Ascultă azi la glasul Său și vei fi fericit mereu,
El poate să …, El poate să ‑ ți aline ‑ n greu
Durerea din sufletul tău.:/