Autor text: _ Daniel Hîrtie _ Compozitor: _ Daniel Hîrtie _
1.** Adeseori pe **‑** a vieții cărare**
Rămas‑am, Doamne, singur, părăsit,
S‑au depărtat de mine acei prieteni
Ce eu credeam, Isus, căci m‑au iubit.
Când viața mea era tot mai senină,
Pe lângă mine mulți s‑au adunat,
Dar când veni‑va, Doamne, încercarea
S-au dus, Isuse, singur m‑au lăsat.
Dar Tu, doar Tu, o, numai Tu,
O mână mi ‑ ai întins, Părinte,
Doar Tu, doar Tu, o, numai Tu,
Prieten mi ‑ ai rămas
Isus pe drum ‑ nainte.
2.Adeseori plângeam în disperare
Și nimeni Doamne nu m‑a mângâiat,
Doar Tu mi‑ai dat o caldă sărutare
Și alinare‑n suflet mi‑ai lăsat.
Doar Tu Isuse ai rămas același
Prieten bun la bine și la greu,
În lumea asta nimeni nu‑i ca Tine
Să poată mângâia sufletul meu.
3.Când nopțile mi‑erau tot mai amare
Și ochii mei Isuse lăcrimau,
Tu te‑ai oprit la patul meu o, Doamne,
Căci rănile din suflet mă dureau.
O, cum să nu îți cânt iubirea‑Ți mare
O, cum Iubitul meu să nu Te laud?
Căci Tu mi‑ai fost tovarăș pe cărare
Te‑aștept în fiecare zi Te caut.