Autor text: _ Emil Bulgăr _
Compozitor: _ Ariana Samoilă _
1.Acolo unde raza dimineţii
în ziua-ntâia tainic s-a ivit,
Acolo unde n-au putut străjerii
să ţină trupul Celui răstignit,
Înfiorat sublim de Duhul Slavei
M-am închinat pios Domnului meu,
Cutremurat de mărturia vremii,
Mormântului deschis de Dumnezeu!
Acolo nu mai sunt stăpâni romanii,
Nici Iosif nu mai este grădinar,
Şi-au scuturat mileniile anii,
Dar au rămas miresmele de har.
Nici lacrima fierbinte-a Magdalenei,
Nici faşele de pânze nu mai sunt,
Dar în grădină, umbrele uitării
Nu pot pecetlui acest mormânt.
2.Mormântu-i gol! E martoru-nvierii,
Așa deschis vorbeşte, mişcător,
El spune în rostirile iubirii
Că lumea are-un viu Mântuitor!
Îţi mulţumesc, Părintele-ndurării,
De harul sfânt, ceresc şi minunat,
Simţit chiar în grădina-nmormântării,
Lângă mormântul Celui înviat!
3.Te rog, o, Doamne bun, să-mi dai puterea
Să-ți fiu şi eu un martor pe pământ,
Purtând şi-n grai, şi-n faptă învierea,
Așa cum spune sfântul Tău Cuvânt!
Iar când vei reveni pe nori, în Fiul,
Să iei din lume ce-a fost credincios,
Dă-mi harul să Te-ntâmpin cu Osana,
În ceasul întâlnirii glorios!