1.A fost cândva, demult,
Un Prunc mic într–o iesle;
Un Dar preascump şi minunat,
Trimis pe–aripi de Cer,
Scăldat în lacrimi dragi, purtat pe braţe calde
Taine necuprinse strâng ochii de copil!
2.A fost cândva, demult, un Om umblând pe ape,
Furtuni şi inimi liniştind, păcatele iertând
Ne–a învăţat smerit credinţa fără margini,
Ne–a arătat cum Ceru–ntreg ascultă şoapta Lui.
3.Poveste–aceasta încă–i vie astăzi, pe Pământ
E povestea celor ce în inimi
Îl au pe Domnul Sfânt.
A fost cândva, demult, o cruce–însângerată
Şi Dumnezeu murind pe ea, gândindu–Se la noi.
4.Pironit pe lemn, cu braţele deschise,
Cerul larg ni l–a deschis chiar prin jertfa Sa
Prin moartea şi–învierea Lui,
Eu sunt copil de Dumnezeu, sunt copilul Lui!